Cariereonline.ro – "Vom avea un nou sef"

“Vine un nou sef!”  Soaptele, barfele, zvonurile si intr-un sfarsit anunturile oficiale confirma in mod gradual venirea unui nou sef.

Lumea se imparte in tabere fluide de persoane care se bucura sau nu de venirea noii persoane.  Taberele sunt de cele mai multe ori emotionale formate din oameni care spera sau se tem de noua ordine ce va sa fie.

Nu imi aduc aminte sa fi fost martorul vreunei noi inscaunari care sa nu fi fost precedata de zvonuri sumbre. Adica  de acele “informatii” alarmiste privitoare la personalitatea sau atitudinea evident daunatoare fata de cei care urmeaza sa-I fie subalterni sau colaboratori de orice fel.  Dupa ani de zile de experienta in venirea si plecarea ritmica a managerilor, pot concluziona ca aceasta rumoare defetista si deja defensiva face parte din comportamentul nostru, al tuturor, fata de schimbare.  Este acea etapa a rezistentei la schimbare in care ne auto-programam sa nu ne placa, sa nu ne convina si, daca ne sta in putinta, sa ne impotrivim macar si mental.

Daca noul venit va inlocui un sef actual, se declanseaza la nivel personal si colectiv o evaluare a prezentului manager.  Ne-a fost sau nu aproape, ne-a ajutat sau nu, ne-a inteles sau nu aspiratiile si problemele, ne-a apreciat, respectat si rasplatit realizarile, a fost sau nu drept, moral si ferm, a fost bun sau rau cu noi, cu cariera noastra, cu viata noastra petrecuta la birou.  De fapt ne intrebam daca acest manager este un leader.  In mod automat si abrupt ni se releva de fapt cerintele pe care le avem de la cei care ne sunt superiori ierarhic.  Si ne asteptam cumva, poate prin absurd, ca noul venit sa ni le implineasca – in ciuda tuturor aparentelor si rezervelor noastre adulte.

Pe masura ce termenul de instalare se apropie, mecanismele de adaptare la mediu se activeaza si ne indeamna sa gasim acea pozitionare, acel mesaj, acea atitudine care sa ne ajute in a ne mentine sau, si mai bine, in a ne imbunatati statutul.  Incercam sa aflam ce anume ii place, cum anume se comporta, ce rezultate a avut in anterioara pozitie.  Ne uitam in propria oglinda si incercam sa ne definim strategia de prezentare a abilitatilor noastre.  Jucam de fapt o partida de sah virtuala in care ne calculam mutarile.

Si toate aceste framantari sunt absolut normale, sunt psihologice.  Eticheta de normalitate se poate pierde insa in eventualitatea in care instinctul nostru de conservare (re)devine salbatic si ne impinge spre renuntarea la propria identitate si valori, la respectul pentru noi si colegi, la corectitudine si principii.  Pentru ca atunci jucam in afara limitelor si ne faultam pe noi si pe altii.

Ma intreb cati din cei care vor ocupa o noua pozitie de management se gandesc la toate acestea si cati vor lua in considerare motivul si modul in care diversi noi subordonati ii vor canta “Bine ai venit!”

Despre reactia noului sef in episodul urmator.