Urechea de ajutor

Traim vremuri grele si globuletele Craciunului actual sau jocurile de artificii ale Anului Nou ce se pregateste de debut nu schimba decat efemer dominanta nuanta cenusie a realitatii pe care o traim.  Ni se intampla multe, rapide, ciudate, negative, inacceptabile si deseori insuportabile.  La servici, in afaceri, in macroeconomia planetara sau mioritica.  Pe strada, in trafic, in aglomeratie.  Acasa cu familia, prietenii, cunoscutii.  Si toti infruntam stoic sentimente si senzatii mai mult decat neplacute: greata, nepasare, teama, ingrijorare, frustrare, pesimism, incrancenare, disperare, insingurare.

Insingurarea este cuvantul cheie al acestui monolog.  Chiar si analiza lui lingvistica il evidentiaza.  Exista si alte cuvinte prin preajma senzatiei de a fi singur: solitudine, mizantropie, alienare.  Dar parca „insingurarea” descrie cel mai bine singura reactie care pare sa ne mai fie la indemana in aceste zile – singuri ne facem singuri.  Vizual cuvantul imi inspira un om chircit intr-o pozitie ermetica ce alunga orice senzatie, emotie sau relationare.  Pe langa cele doua principale moduri in care reactionam la stimuli amenintatori – lupta sau fuga,  insingurarea pare sa fie al treilea mod in care nu avem energia nici sa fugim, daramite sa luptam.  Ne incovoiem intepeniti si amortiti.

E perioada sarbatorilor de iarna cu veselie urlata comercial sau zambita familial.  E perioada cand ne strangem cei care impartim vreo relatie de rudenie sau afinitate ca sa ne daruim intr-un carusel ametitor si/sau costisitor – cadouri, mese festive, colinde.  E o perioada anume pusa deoparte pentru socializare.

Iar acum este vremea darurilor.  Sa ne facem daruri, fara a astepta vreun raspuns sau randament.  Sa ne facem darul minunat de a ne asculta intre noi, de a ne oferi macar sprijinul auditiv celor care mai au chef si speranta sa vorbeasca de ale lor necazuri.  Sa ne punem la dispozitie urechea, doar urechea. In aceasta perioada in care suntem ametiti de cataclismul mayas sau cel financiar avem si noi problemele noastre, dar urechea atenta la altii nu obtureaza atentia dedicata propriilor necazuri.

Ascultarea activa este o trasatura a leaderilor.  De data aceasta va indemn ca in orice situatie, personala sau profesionala, sa ne daruim cadouri imateriale, durabile, profunde si fara cod de bare: atentie, rabdare, respect, toleranta, intelegere.  Sa ne daruim (macar) urechile de ajutor chiar si atunci cand mainile ne sunt ocupate cu propria soarta.

 „Caracterul se masoara prin modul anonim prin care o persoana  ii trateaza pe ceilalti de la care nu asteapta nimic.”