Sacrificiul

In sah, sacrificiul este definit ca o mutare in care se renunta la o piesa in speranta castigarii de compensatii tactice sau de pozitie.  Pentru cunoscatori, este o miscare maiastra prin inteligenta riscului asumat.  Pentru chibitii necunoscatori, este un artificiu spectaculos si excitant.

Exista sacrificiu si in management.  Acest sacrificiu nu este intotdeauna remarcat de cei ce doresc sa urce pe scara ierarhica.  El se ascunde tacut in spatele ambitiei, gloriei, statutului si compensatiilor aferente noii pozitii.  Multi aspiranti la titlul de manager nici nu il baga in seama, de vreme ce stralucirea si trambitele succesului ierarhic domina orice judecata sau sentiment.  Noua marota a succesului contemporan este „manager” – un titlu pe cat de neclar pe atat de atragator.

Asa? Si?  Despre ce sacrificiu vorbim?

In primul rand, sacrificiul nu este neaparat o renuntare absolut dureroasa.  Si nici obligatoriu paguboasa.  In sah, renuntarea la o piesa ar trebui sa aduca faimosul si scontatul randament al investitiei.  La fel e si in viata pe panta ierarhica.

Un aspirant la titlul de manager trebuie in primul rand sa se evidentieze fata de ceilalti concurenti.  Si pentru asta trebuie sa isi dedice mai mult timp si mai multa energie operatiunii de „dovedire”.  In mod automat, timpul si energia ramase pentru celelalte activitati se reduc – in detrimentul altor rezultate sau satisfactii profesionale sau personale.  Trebuie sa muncesti mai mult?  Asta inseamna ca nu mai ai la fel de mult timp pentru distractie, prieteni sau familie.  Trebuie sa muncesti mai bine?  Asta inseamna mai multa energie investita in invatarea tainelor profesionale sau manageriale, in defavoarea cartilor de beletristica, spectacolelor sau muzicii preferate.

Se mai intampla ca goana dupa pozitia de manager sa aiba si victime: familia, prietenii, sanatatea, libertatea.  De cele mai multe ori nu avem timp si energie pentru toate lucrurile importante ale vietii si cariera pare sa exercite foarte multa atractie – in detrimentul celor insemnate si aparent neinsemnate sau perene.

Sacrificiul de rutina are loc continuu in fiecare zi de munca a managerului.  El/ea trebuie sa dovedeasca in mod constant fiecaruia ca este manager nu din intamplare, ci prin merit.  Ca stie, intelege si aplica regulile de management performant dar si echitabil.  Ca are in vedere nu doar performanta sa proprie ca individ ci si pe a celor condusi.  Motivarea, atmosfera de lucru, comunicarea, colaborarea, satisfactia, recompensa sau penalizarea vor fi principalele sale responsabilitati zilnice – fara o corelatie aparenta cu specificul activitatii de rutina.

Trebuie sa se imbrace corespunzator, sa se poarte corespunzator, sa comunice corespunzator – de cele mai multe ori fara a avea la indemana vreun manual de „corespundere”.  Managerul este vazut , disecat, criticat si judecat non-stop de catre restul lumii – cu putina intelegere pentru greseli pentru ca este manager.  Managerul este controlorul de trafic din intersectia cerintelor si posibilitatilor celor de deasupra si celor dedesubt (ierarhic vorbind).  Si semaforul intersectiei functioneaza in regim intermitent …

El vine in contact cu informatii si decizii pe care nu le poate dezvalui colaboratorilor lui si asta ii cladeste un zid de singuratate.  El insusi trebuie deseori sa ia decizii care nu vor populare pentru unii sau pentru toti subalternii sai.  Si acest lucru, cel putin inconfortabil, ii va tencui zidul de singuratate.

Singuratatea este un pret – libertatea socializarii fiind importanta pentru toti oamenii, sefi sau nu.  Situatiile, deciziile, consecintele actelor sale vor fi mereu diferite si nu va avea la dispozitie un sfatuitor sau macar o ureche empatica.  Lumea managerilor este aspra, neiertatoare si prietenii nu prea exista.  Exista doar aliante trecatoare ca si circumstantele ce definesc aceste aliante.

Si mai este un aspect foarte important: abilitatile care au dus la inscaunarea ca sef nu mai sunt suficiente pentru a te mentine cu succes in acea pozitie.  Noi abilitati trebuie sa fie inserate in rucsacul managerului, abilitati care se mai si rafineaza pe masura ce liftul ierarhic  isi continua ascensiunea.  Politica de companie, networkingul, prezentarea, imaginea, publicitatea, negocierea vor juca rolul determinant in succesul sau chiar supravietuirea managerului.

Sacrificiul managerului este la urma urmelor o investitie: randamentul este uneori proportional cu riscul asumat.  Dar nu intotdeauna…