Prețul ascuns al inovației

Într-o lume ce pare a fi un vârtej de schimbări zilnice în toate pentru toți (atenție, nu toate benefice) există un cuvânt, un concept și un slogan care strălucește ca un far atotputernic al speranței noastre de mai bine: Inovația.

Motivele pentru această fascinație globală pot consta în nevoia sporită de diferențiere în competiția acerbă și/sau impetuozitatea noilor generații care împing spre șansa de înflorire și/sau enormele și vechile probleme care încă își caută soluțiile (protecția mediului, energia, bolile, educația, drepturile omului, diferențele economice, creșterea și îmbătrânirea populației și multe altele care afectează întreaga planetă și viitorul său).

Inovația atrage acum nenumărate intervenții în media, inspiraționale declarații oficiale de susținere și surse de fonduri gata să investească în călătoria îndrăzneață spre ceva nou și bineînțeles rentabil.  Cu toate acestea, dincolo de vuietul aclamațiilor inovației, e nevoie de oameni, oameni capabili să conceapă și apoi să și implementeze schimbările pentru a obține impactul la care toată lumea visează cu ochii deschiși.

Inovatorii.

Unii îi vizualizează ca pe niște clone de Wozniak sau Gates sau Zuckerberg muncind în anonimat și condiții precare pentru a da naștere unor idei strălucite ce ne-ar revoluționa cândva existența.  Alții îi percep drept echipe de Einsteini uniți printr-un IQ uriaș cercetând 24/7 crâmpeie cruciale din cunoașterea umană în laboratoare ultra echipate și oferite de corporații bănoase.

Organizațiile care nu sunt suficient de norocoase sau bogate pentru a atrage/angaja genii trebuie să descopere înăuntrul echipei proprii oameni care ar putea/trebui să fie sprijiniți, educați și stimulați să gândească și să livreze prețioase bijuterii de inovație.  Expediția pentru descoperirea inovatorilor trebuie realizată de conducători, capabili și dornici să invite și să incorporeze inovația în propriul tărâm.

Conducătorii.

Marșul către inovație impune considerabile investiții de timp, energie și angajament din partea managerilor sau patronilor.  Inovația presupune interacțiuni oneste cu angajați de nivele ierarhice și specialități diferite.  Inovatorii au nevoie de garanția confortului, siguranței și recompensei pentru a-și exprima opiniile și ideile de schimbare.  Inovația poate însemna nu numai analiza critică dar și răsturnarea modelului de business actual.  Inovația solicită din partea conducătorilor flexibilitate necondiționată, acceptarea riscurilor și încrederea de a renunța la propriul orgoliu profesional și personal.  Toate cele de mai sus sunt în fapt condiții obligatorii pentru inițierea și sprijinirea unor tentative riscante și uneori eșuate de a schimba realitățile atât de confortabile până în prezent.

Inovația în-house vine cu un preț piperat pentru manageri – atât pe plan profesional cât și personal.  Orgoliul șifonat, pierderea controlului și posibilele rateuri cu impact asupra propriei poziții – toate sunt componente implicite ale investiției în programe de inovație.  De multe ori acest preț este considerat inacceptabil în sinea lor de către manageri si inovatia este înăbușită pe tacute indiferent ce se declară sus și tare în public.