Pasul de la probleme la soluții

Suntem în mijlocul unei vâltori iscate de prea multă incompetență, nepăsare și jignire a valorii noastre ca indivizi, societate și țară.  Au mai fost în ultimii 25 ani astfel de revărsări ale preaplinului celor care își doreau și încă mai doresc normalitate, civilizație și prosperitate.  Au fost evenimente care au durat ore, zile sau luni în care oameni obișnuiți au ieșit din zona lor de confort și au devenit actorii unei scene colective.  Unii au avut roluri episodice și oneste alții au “promovat” în roluri principale mediatizate și ulterior politizate atrași fiind de acel miraj al includerii în echipa ‘regizorului’.

Istoria își tot repetă lecțiile celor care vor să o asculte, dar nu întotdeauna sunt și ascultători pe măsură.  Frustrările și aspirațiile celor care fac parte din corul străzii sunt ‘reșapate’ și (ab)uzate de soliști.

In ultimele 48 ore o colectivitate formată ad-hoc pe fundamente profund emoționale își caută cu disperare concretizarea sloganurilor.  Există evident o presiune de timp până când hienele își vor face apariția și vor devora esența și valoarea scandărilor la ceas de seară.

Asistăm la finalizarea etapei de brainstorming (realmente o furtună sau furie a ideilor țâșnite din pasivitatea transformată deodată în activism).  Toate canalele media prin bloggeri, indivizi banali sau observatori salarizați sunt covârșite de listele de idei de schimbare.  Toți decidenții care parcă ar mai vrea, dacă nu îi doare prea tare, să ia aminte la ce li se întâmplă conspectează listele de idei de schimbare.  Simple sau profunde, realiste sau imposibil de aplicat, cu impact imediat sau cu bătaie lungă – toate sunt idei ce trebuie respectate măcar și pentru dorința de mai bine.

Dar nimeni nu este mulțumit dacă rezultatul final ar consta doar în răvașe de dorințe – imperative sau aspiraționale.  Ne dorim de fapt implementarea lor.  Ne dorim un management al schimbării cu eficiență și transparență.

thought actionLiderii informali, aleși în special pe criterii de popularitate mediatică pentru că nu e timp de evaluări valorice, se apropie de sfârșitul mandatului.  Criza pe care ne-o dorim rezolvată are acum nevoie de planificarea calmă și solidă a implementării.  In caz contrar, pălălaia actuală se va transforma inexorabil într-un dezamăgitor foc de paie.

Ideile trebuie sortate, filtrate, prioritizate și în final implementate.  E nevoie de un alt fel de leadership – post criză.  Mai puțin înverșunat, irascibil și nerăbdător să fie gata mâine construcția care să repare tot ce este insuportabil azi.

Un leadership de construcție care să beneficieze de informații, de opinii realmente avizate, de sprijinul chiar condiționat al petenților.  Un leadership care să aibă inteligența, experiența si curajul de a propune și apoi aplica soluții a căror implementare poate ciufuli pozițiile, orgoliile sau confortabilul status quo al tuturora – dinăuntrul și dinafara arenei politice.

Acest leadership poate și trebuie să fie selectat pe bază de evaluări ale valorii pe care o poate aduce în condițiile de mai sus.  O echipă de golgetteri care să aibă la îndemână toate resursele și răbdarea echipei naționale (sau măcar a unei majorități relevante – de vreme ce consensul este ușor idealist).  Da, echipa trebuie să aibă și căpitan de valoare care să le sprijine mereu eforturile și să preia din efectele nepopulare ale demersului, dar și suporteri (unii neavizați) care să se abțină de la mestecatul semințelor măcar în timpul meciului.