Observatorii care ne afectează

Ar fi bine să credem că suntem îndreptățiți să ne bucurăm și să ne bazăm pe confortul unei comunități favorabile.  Familia și prietenii sunt primii pe listă.  Apoi urmează colegii și vecinii.  Și am vrea să credem că până și străinii nu ne vor face rău atâta vreme cât nici noi nu-i deranjăm.  În definitiv nu avem nevoie de aprobarea lor ci doar de o neutralitate amicală sau distantă.

Și totuși lumea pașnică pe care ne-o dorim a devenit un cuib de viespi.  Oameni pe care nici măcar nu-i cunoaștem pot fi agresivi din motive pe care nu le vom afla, înțelege sau rezolva vreodată.  Agresiunea se amplifică din intoleranță, ignoranță și răzbunare direcționată greșit.

De pildă, citiți comentariile adăugate la postările pe rețelele de socializare.  Chiar dacă postările se referă la norișori roz, pajiști însorite sau simpatici ursuleți panda tot vor fi unii ale căror frustrări, neînțelegeri sau furii se manifestă în critici violente.  De ce oare nu pot să ignore postările cu care nu sunt de acord?  De ce oare nu pot fi simpli observatori fără nicio reacție?

Dacă cineva are succes (în sport, arte, afaceri, știință sau orice altceva) sunt mari șanse că va deveni ținta unor detractori.  Imediat se adună un cor asurzitor de critici care se apucă de demolarea persoanei sau a succesului.  Bineînțeles că niciunul nu e nici pe departe în stare să obțină același rezultat, dar nu contează.  Corul se alimentează din invidia și incompetența cântăreților.  De ce oare nu-și pot suprima nevoia de distrugere?

Dacă o persoană e diferită (rasă, religie, sex sau preferințe sexuale sau politice sau de orice altă natură), chiar și în comunitățile unde egalitatea în drepturi e protejată de legi apar observatori care pur și simplu nu pot accepta diferențierea câteodată într-un mod brutal sau chiar mortal.  În epoca libertății informațiilor și a domniei drepturilor democratice există unii care trebuie să critice cu îndârjire sau să-și apere cu violență credințele lor tiranice – cu orice preț.  De ce oare cred că au dreptate și toți ceilalți greșesc?  De ce oare rațiunea, echitatea sau bunul simț eșuează în prevenirea abuzului verbal, agresiunii fizice sau chiar a terorii ucigașe?

“Toleranța nu înseamnă lipsa de principii.  Este modul în care principiile îți determină comportamentul față de persoanele care nu sunt de acord cu tine.”  Timothy Keller

 

 

 

 

Uneori visez la observatori care doar stau sau trec.  În tăcere.  Lăsându-ne în pace.

 

tolerance