Nisip si pietre

In aceste zile suntem inundati de maree politice si financiare.  Zgomotul si valva generalizata impiedica orice ratiune.  Nu mai exista discutii despre viata normala obisnuita, despre victorii si infrangeri personale, despre realizari si eforturi, despre familie, munca sau viata.  Orice crampei de media este supt in vartejul politicii, lasand o tacere asurzitoare dincolo de declaratiile rastite si indarjite ale politicienilor.  Traim sub asediul gandurilor impuse clocite de acei putini oameni care joaca politica.

Toti leaderii declara ca protejeaza si apara cetatenii, democratia si progresul.  De fapt aceste declaratii acopera deferenta sau indiferenta celor care au drept venituri licite impozitele noastre.  Oameni ce au fost candva alesi (sau numiti) pentru a fi atenti la vocea poporului si dedicati imbunatatirii standardelor sale de viata.  Oameni despre care se presupune ca sunt mai bine pregatiti si dornici sa promoveze democratia si performanta in beneficiul tuturor.  Oameni care nu respecta minimul standard al coabitarii moderne intitulat respect.

In aceste zile suntem actori intr-o drama mioapa si schioapa astfel incat doar cei mai temerari dintre noi continua sa isi construiasca viata ca un minunat castel de nisip.  Delicat, fragil si momentan castel de nisip sub amenintarea valurilor, vanturilor si ignorarii sau chiar urii din partea celorlalti.  Am “experimentat” recent un astfel de castel de nisip: am asistat la un concurs de gimnastica prealabil Jocurilor Olimpice.  Gimnaste zvelte, delicate, concentrate si tacute cautand excelenta in mijlocul indiferentei si tumultului.  Ce contrast cu lumea din afara arenei – zgomotoasa si ineficienta!

Ar trebui, cu totii si in ciuda multor oprelisti, sa ne cladim turnuri de pietre valoroase ce ar semnifica verticalitate si progres.  Aceste turnuri alcatuite din realizari si contributii personale ne-ar permite intr-adevar sa vedem si sa actionam mai departe si mai bine.  In definitiv, cand furtunile se linistesc, aceste pietre sunt singura marturie a faptelor  – bune sau rele.  Civilizatia inseamna crearea dimensiunii verticale.  Altminteri suntem condamnati sa ne invartim in cercuri orizontale lovindu-ne de eternele “triste mosteniri”.  Ca niste adulti mergand de-a busilea – fara vreo explicatie sau scuza.