Networking intern

Va invit la o discutie despre networking-ul intern adica „reteaua umana cu circuit inchis” din interiorul virtual al unei organizatii.  Se discuta adesea despre networking, dar de cele mai multe ori este vorba de cel dinafara organizatiei pe care o reprezentam. Si de cele mai multe ori consideram ca networking-ul este apanajul sociabililor si notabililor.

Ca sa va conving ca networking-ul este pentru toti, va propun o analogie cu tenta tehnologica. Cu totii suntem conectori actionand „in serie” sau „in paralel”.

Ce ni se cere prin fisa postului si linia de raportare este circuitul in serie.  Fiecare are un manager direct si multi au subordonati directi.  Deci pe planul organizational se deseneaza si se accentueaza, prin diferite mijloace, linii drepte care formeaza prin insumare piramida ierarhica.  Aceste linii drepte sunt cele care definesc rolul si responsabilitatea noastra de incolonati in marele mecanism corporatist.  Ele ne confera siguranta si linistea unui rol predictibil.  In acelasi timp insa, ca o consecinta aproape normala, linia dreapta nu admite deviatii indiferent daca acestea au semnul plus sau minus.  Si mai exista un aspect interesant: liniaritatea este predominanta la nivelele ierarhice inferioare.

In companii, circuitul in paralel devine o conditie de performanta la nivelele ierarhice superioare sau pentru pozitii definite prin excelenta de colaborare interdisciplinara de tip project management. In aceasta configuratie, nu mai exista (doar) un singur pol de putere pe verticala astfel oricare egal ierarhic ne poate fi superior ierarhic, temporar sau circumstantial.  Regulile de subordonare devin multidimensionale si mult mai complicate, dinamice si cateodata inselatoare.

Dar sa revenim la tema networking-ului intern.

In organizatii, angajatii sunt rotite intr-un ansamblu.  Uniformitatea, omogenitatea, consecventa sunt conditii standard de functionare.  Uneori in detrimentul individualitatii – adica acel „ceva” care ne face unici si valorosi in felul nostru propriu.

Networking-ul este o modalitate prin care ne putem afirma insa elementele noastre definitorii – indiferent de gradul nostru ierarhic.  Asa putem cunoaste alti oameni care ne pot cunoaste pe noi – asa cum suntem de fapt.  Asa putem ajuta alti oameni  care ne pot ajuta la randul lor.  Asa ne extindem sfera cunoasterii si cunostintelor dincolo de perimetrul biroului. Expertiza noastra se va imbogati prin diversitate, limbajul nostru va deveni mai expresiv si convingator, contributia noastra va deveni mai cunoscuta si apreciata.  In consecinta, cariera noastra are perspective si oportunitati inaccesibile celor care prefera sau spera ca undeva, cineva, candva ii va vedea, aprecia si promova – dupa meritul intrinsec.

Grupurile (tangibile sau mai nou virtuale) sunt bazate pe „chimia” naturala dintre oameni si/sau pe interesul comun.  Nimic nou sub soare, dar uitam ca putem cladi relatii dincolo de cercul nostru finit de afinitati si vecinatati. Aceste relatii pot fi extrem de utile – din toate punctele de vedere, de la intelectual la ierarhic.

Nu-i asa ca retelele de calculatoare ca si cele neuronale sunt cu atat mai valoroase cu cat conexiunile sunt mai numeroase?