Melci

 

Cuvinte-cheie din media acestor zile: criza financiara, criza politica, faliment, concedieri, plagiate, alegeri, grindina, cutremure, etc.  Orice om cu simtul pericolului, ca sa nu mentionam instinctul primar de supravietuire, reactioneaza la acest asediu al amenintarilor.  Amenintari care ii pun in pericol toate elementele de confort si normalitate linistita: de la siguranta fizica, confortul unui trai decent, siguranta unei surse de venit pana la pacea morala, spirituala sau sociala.

Conform teoriei stiintifice, avem de ales intre a fugi sau a lupta.  Lupta pare aproape inutila deoarece “inamicul” ne depaseste puterile individuale.  Cum poti lupta cu natura dezlantuita?  Cum poti contracara activ concedierile in masa si cursul valutar?  Cum poti actiona impotriva cetii sau certurilor politice?

Da, exista polite de asigurare si contracte colective de munca.  Exista si instrumente financiare care pot mitiga riscul valutar.  Exista partide sau asociatii sau organizatii care influenteaza mai mult sau mai putin mersul politicilor la nivel guvernamental.  Dar cat de eficiente sunt acestea in a ne proteja in mod real de daune?  Si cat ne costa sa ne procuram aceste scuturi?

De aici si metafora melcului – o vietate care nu are in dotare mijloace ofensive, ci doar defensive.  Isi poarta in permanenta si cu dificultate cochilia protectoare pentru acele ocazii in care povara considerabila va merita efortul devenind singurul mod de supravietuire.  Viteza de reactie este minima, iar raspunsul invariabil este retragerea in cochilie.  Melcul trebuie doar sa o care neabatut inconstient de frumusetea delicata a geometriei cochiliei.  Ingrata si obositoare sarcina, dar obligatorie pentru propria sa existenta.

Cam asa suntem si noi acum.  Melci care considera ca ceilalti melci sunt inamici.  Melci care cred ca orice alt melc este inamic.  Melci cu cochilii aspre si uzate.  Melci fara vreo perspectiva atragatoare. Melci ce scruteaza necontenit si defensiv viitorul pentru a anticipa noile pericole, tarandu-ne precaut si anevoios cochilia pentru a putea trece de fiecare hop.

V-ati gandit vreodata ce existenta stearsa si monotona au melcii?