Macro-promisiunea

 

Cuvantul preferat ale oricarui manager este DA,  indiferent de etajul executiv, indiferent de interlocutori – mai ales cand da un ordin.  Si cum fiecare sef are sef, a primi ordine este o regula universala a ierarhiei.

Exista ordine rezonabile chiar daca extind limitele normalului si exista ordine ce strapung nu numai capacitatea dar uneori si logica.  Exista ordine fezabile si unele aflate in vecinatatea imposibilului.  Dar sefului mare ii place intotdeauna sa auda DA.

Dupa o eventuala si recomandabila analiza preliminara seful mai mic in grad are doua posibilitati, decisivele DA sau NU.  A zice NU pare sa fie o alternativa incomoda si poate periculoasa, interpretabila drept o declaratie a incapacitatii sau a lipsei de vointa si devotament fata de succesul companiei.  Astfel incat frecventa cu care se rosteste NU este insignifianta pentru ca nimanui nu-I face o placere deosebita sa fie un jucator perdant la corporatista masa verde.

Dar daca zice DA desi propria analiza ar recomanda NU?  In aceste cazuri, nici pe departe rare, povara realizarii irealizabilului este elegant, abil sau prompt transferata subordonatilor – chiar daca si acestia la randul lor pot zice NU.  Ce vor zice ei?  Cei care au totusi nevoie de aceasta slujba cel putin pana cand isi vor gasi alta vor zice si ei DA, de vreme ce acesta pare sa fie formula supravietuirii.  Cei care isi iau inima in dinti si rostesc NU au mari sanse sa fie izolati, penalizati si blocati in initiativele lor ulterioare.

Si astfel lantul slabiciunilor manageriale se insinueaza de sus in jos prin etajele ierarhiei pana la un teren de lupta unde promisiunea neverificata infrunta in sfarsit posibilitatea.  Rezultatul probabil al meciului dintre realitate si promisiunile neacoperite va fi lipsit de glorie si multumire pentru oricare dintre participanti  – de jos si pana sus.  Subordonatii vor simti ca au fost folositi drept cobai fara aparare, seful cel mare va afla fara placere ca ordinul sau nu a fost executat, iar seful care si-a subestimat norocul si colaboratorii isi va capata dispretul tuturor.

Desi povestea de mai sus este probabila si repetabila, lumea managerilor e plina de cei care nu verifica fezabilitatea promisiunii – ilustrand a doua greseala capitala a managementului.