Lectia Olimpica

De ce ne place sportul?  Sa-l practicam sau macar sa-l privim… Ce magie ascunde o activitate predominant dar nu complet fizica care nu are de cele mai multe ori legatura directa cu viata noastra obisnuita de oameni obisnuiti?  De ce olimpiadele, confluente de oameni, culturi si sporturi de o diversitate extraordinara, ne captiveaza de fiecare data?  Cum de ne transformam in spectatori fideli, atenti si pasionati pentru a urmari uneori sporturi ale caror reguli nu ne sunt complet clare?

Competitiile sportive au un mare rol in a ne consolida atitudinea, pasagera de altfel, de mandrie si participare emotionala.  Olimpiadele sau campionatele de o anumita anvergura internationala ne aduc aminte de drapelul si imnul national, simboluri considerate prafuite si nesemnificative in vartejul nostru existential normal.  Si chiar daca nu ne incanta trecatorul fiorul patriotic si “ai nostri” nu concureaza cu “ai lor”, sportul ramane o constanta a interesului nostru ca spectatori banali cu seminte, floricele sau bere.

De cand a fost infiintat, cu multe secole in urma, sportul a fost definit ca o competitie non-agresiva intre oameni care incercau fie sa ii depaseasca pe ceilalti, fie propriile limite.  Un fel de razboi pacifist ce are rezultat final o victorie – in termeni relativi sau absoluti.

Probabil ca latentul instinct de luptator, esential pentru supravietuire, se trezeste in fata unei lupte, chiar arbitrate si reglementate.  Poate ca ne simtim si noi mai puternici si mai combativi – printr-un transfer inedit de energie si adrenalina.  Poate ca statutul nostru de membri ai unei societati imperfecte ne someaza ca macar pentru un timp efemer sa ne inchipuim ca suntem locuitorii unei lumi perfecte.

Insa cel mai important lucru este faptul ca un sport, oricare ar fi el, ne indeamna pe parcursul spectacolului la respectarea unei lupte fair-play in care realmente cel mai bun castiga utilizand doar mijloacele permise in limite permise.  Un ideal de moralitate, etica si comportament – idealul de sportivitate.

Din pacate competitia sportiva se incheie la un moment dat si spectatorii ce au trait momente magice de materializare a idealului naturii umane se intorc la realitatea pe care nu doresc sau nu reusesc sa o transforme intr-o replica cat de palida a moralitatii si elegantei sportului.

Din nefericire lectia despre sportivitate, competitivitate si valoare pare sa fie risipita in afara arenelor sportive si acest lucru este trist, foarte trist.