Jiltul

Deunazi m-am intalnit cu un bun prieten si fost coleg care, relaxat si nearogant, se referea la pozitia lui ierarhica anterioara astfel “cand eram in jiltul …”  Si recunosc mi-l si imaginam cu sceptru sau insemne boieresti…

Cuvantul “jilt” ne trimite intr-un mod prafuit spre epoci in care mai marii zilelor de demult se inscaunau si sedeau in jiltul domnesc.

Adevarul este ca un jilt este un simbol de putere si mai mult este un simbol al reusitei in cariera. Si aceia care-l ocupa se pot considera realizati, nu?

Din acea pozitie se poate face mult rau dar si mult bine. Un jilt iti da prestanta, iti da putere, iti da senzatii tari. Un jilt este frumos, este sus si da bine in poza. Nu degeaba la castelele medievale deschise publicului se prezinta ca punct de atractie un jilt disponibil pentru amatorii de fotografii memorabile.

Un jilt este destinat oamenilor capabili sa demonstreze cuiva cumva ca sunt mai buni decat altii la ceva.  Oamenii, ceilalti, s-au obisnuit de secole sa existe jilturi ocupate de altcineva cu beneficiile de rigoare dar care sa poarte obligatoriu si coroana grea a responsabilitatii.

Pana aici nimic rau.  Dar mi-am adus aminte de un citat din Napoleon Bonaparte pe care
l-am vazut prima oara acum multi ani si care mi-a ramas in memorie.  “Un jilt nu este altceva decat un scaun invelit in catifea.”  Cinic, nu-i asa, pentru un personaj care si-a croit singur drumul catre un jilt pentru care a dat comanda speciala.  Dar acest personaj antologic a cunoscut si satisfactii si ambitii si prietenii si caderi si tradari si adoratie si umilinta – intregul spectru posibil al experientelor unui conducator.

Si pentru ca biografia lui Napoleon imi inspira mult mai mult decat cinism ma gandesc la acest citat aproape cuvant cu cuvant.

Catifeaua reprezinta onorurile, beneficiile, salariul, stilul de viata, puterea ce se poate manifesta in diverse moduri pentru diverse scopuri.  Catifeaua e moale, e luxoasa, e dorita, e confortabila, e nobila, e … “cool”.

Dar sub aceasta catifea ramane scaunul de lemn. Si nici nu mai conteaza daca lemnul e pretios sau obisnuit.  E lemn.  Tare, banal, uzual – cateodata chiar cu aschii.  Forma si marimea scaunului sunt cele care iti impun o anumita pozitie – mai relaxata sau mai rigida.  Nu poti aborda orice pozitie intr-un scaun; el este conceput sa ofere o pozitie potrivita unei activitati.  Se presupune ca de vreme ce ai ales sa sezi intr-un scaun stii la ce sa te astepti, ce activitate trebuie sa prestezi si deci ce aliniere a coloanei vertebrale va trebui sa ti-o impui.  Lemnul e “responsabilitate”.

Ceva imi spune ca si astazi multi sefi se cred inscaunati, asteapta plecaciunile supusilor si cred ca orice pozitie e admisibila.  Astfel incat supun atentiei si cugetarii tuturor celor care ocupa deja un jilt sau isi doresc sa ajunga la acel punct al carierei lectia oferita de Imparatul Napoleon I.