Iresponsabilitatea

Fiecare din noi avem responsabilitati: constient sau inconstient, pentru noi si pentru altii, ale noastre proprii sau azvarlite de altii.  In lumea corporatista,  dincolo de responsabilitatile individuale, exista un personaj care trebuie sa colecteze si sa sustina responsabilitatea grupului – managerul.  El este acela care, pe langa laurii victoriilor, ar trebui sa poarte si povara esecurilor pentru ca managerul are la dispozitie multe atuuri si multe parghii prin care poate influenta in mod decisiv rezultatul muncii in echipa subordonata.

Poate sa isi exercite autoritatea formala prin laude si bonusuri sau observatii si penalizari.  Poate sa aloce resursele in modul pe care il considera cel mai potrivit in functie de disponibilitatea, calitatea si interesul acestora.  Poate sa intervina punctual prin decizii corectand un traseu ce pare a fi necorespunzator.  Poate de asemenea sa obtina resurse suplimentare din restul organizatiei – bugete, decalari, derogari, colaborari interdepartamentale sau decizii la nivel inalt care pot sustine demersul respectiv.

Daca isi poate exercita oricand aceste instrumente de putere acordate de jure atunci nu e normal sa poarte si responsabilitatea de facto a intregului demers?  Dincolo de factorii interni sau externi care pot influenta pozitiv sau negativ activitatea departamentului pastorit, managerul este responsabil macar pentru propriul mod de exercitare a drepturilor sale.  Responsabilitatea este o catusa dar este inclusa in pachetul standard de management.

Probabil ca, dintre toate defectele percepute de subordonati, pe primul loc in top se afla defectul de a deflecta responsabilitatea cand lucrurile nu mai sunt roz.  Managerul care la aparitia norilor de furtuna isi cauta repede o vizuina lasandu-I pe ceilalti sa se descurce, managerul care devine vizibil in momentele de succes si invizibil in momentele neplacute, managerul care arunca acuze, amenintari sau fumigene in fata subordonatilor nepriceputi sau nenorocosi – iata un manager pe care cred ca nimeni nu si-l doreste in preajma sau deasupra.  Pentru ca este un manager responsabil doar de crima de iresponsabilitate.