Indoiala … rezonabila

“Cine nu are indoieli nu e atent”.  Cu totii avem indoieli – despre vremea de maine, despre sfarsitul crizei, despre starea de sanatate, despre colegi, despre slujba, despre rezultatul examenului, despre sansele noastre de succes in viata, despre soarta universului.

Indoiala este parte din existenta noastra rationala, rezultat al analizelor si comparatiilor efectuate uneori mecanic, alteori cu lunga incrancenare.

Oare?  Acesta e cuvantul cheie al indoielii.  Ne punem problema daca deductia logica (!) va fi verificata si de aceasta data – conform formulelor obiective, regulilor si cutumelor setate de altii sau asteptarilor noastre intime.

Atunci cand ne dorim ceva, ne lansam de fapt intr-o expeditie pe taramuri necunoscute – chiar atunci cand e vorba de lucruri, actiuni sau stari considerate banale de catre altii.  Si necunoscutul da semnalul indoielii.  Oare o fi bine?  Oare s-ar putea? Oare voi fi in stare? Oare merita?  Oare ce-or sa spuna altii? Oare ….?

Pana la un punct, indoiala e utila. Ne pune la incercare angajamentul, hotararea, valoarea, gradul de pregatire pentru noutate, sprijinul celorlalti, momentul, etc, etc  Este un fel de control prealabil lansarii pe orbita.  Si banuiti cat e de complicata lansarea navetelor spatiale.

In cazul navetelor, indoiala consta in verificarea parametrilor, o procedura minutios elaborata si aplicata. O procedura normala, rezonabila si delimitata in timp.  Urmeaza actiunea: in timp ce numaratoarea inversa de deruleaza cu precizie, se apasa butoanele intr-o ordine bine stabilita, diversele componente ale minunatei masinarii se pun in functiune si exceptionalul spectacol aerospatial ofera deliciul privitorilor si implinirea visului celor din cabina.

In fiecare zi am putea lansa propria noastra naveta.  Nu e obligatoriu ca tinta calatoriei sa fie intergalactica.  Trebuie insa sa ne incante, sa ne entuziasmeze, sa ne ofere ceva frumos, bun, meritoriu, valoros.  Desigur trebuie sa ne stabilim obiectivul si sa ne pregatim in consecinta.  Putem sa ne si indoim de succes sau de valoarea si satisfactia aventurii.

Indoiala sa fie insa rezonabila si sa fie urmata de actiune.  Altminteri vom fi martorii lansarii pe verticala a navetelor altora in timp ce noi vom continua sa traim pe orizontala.

“Lipsa de actiune hraneste indoiala si teama.  Actiunea hraneste increderea si curajul.  Daca vrei sa-ti invingi teama, nu sta acasa sa te gandesti la ea.  Iesi afara si fa ceva.”

Dale Carnegie