EU si NOI

“Eu am facut …” “ Eu am excelat … “ “Eu am finalizat …”  “Eu am reusit …”

Cand un manager vorbeste, numarati de cate ori spune “eu, mie, imi”.  Indiferent de audienta, indiferent de subiectul abordat persistenta sa in a utiliza aceste cuvinte releva un adevar urat despre personalitatea si perspectivele sale asupra lumii inconjuratoare.  O lume care continua sa se roteasca si evolueze cu si fara el.

Nu exista vreo realizare semnificativa a unui singur om.  Chiar si marii artisti, pictori sau sculptori, singuri in atelierul lor nu ar trebui sa uite contributia altora asupra vietii si operei lor: familie, invatatori, prieteni, modele, critici, finantatori sau asistenti.  Marile batalii nu se castiga doar de catre generali care nu ar trebui sa uite contributia soldatilor, a genistilor sau a cercetasilor.  Indraznetele expeditii catre indepartate locuri de pe pamant nu ar trebui sa uite contributia membrilor echipei, sponsorilor si bastinasilor.  Marile descoperiri stiintifice sau inventii nu ar fi fost posibile fara contributia celor care au cercetatorilor anteriori.  Medaliatii cu aur in orice disciplina sportiva nu ar trebui sa uite ajutorul antrenorilor, familiei sau prietenilor.  Toate aceste realizari nu reprezinta doar eforturile unui singur om – indiferent cat de curajos, extraordinar sau unic.

In organizatiile corporatiste este imposibil sa realizezi ceva de unul singur.  Zeci sau sute de colegi lucreaza langa sau cu tine, te ajuta sau te calauzesc pe drumul spre indeplinirea unei spectaculoase performante.  Si acest lucru e valabil de la primul pana la ultimul nivel ierarhic.

Vajnicii directori generali ar fi nuli fara angajamentul subordonatilor care le executa instructiunile, fara sprijinul actionarilor sau bunavointa tertilor.  Desigur, extraordinarele lor succese nu ar exista in absenta factorilor personali, de personalitate si hotarare.  Dar impactul lor de manageri este facilitat si sprijinit de foarte multi oameni – familie, prieteni, colaboratori si diverse alte persoane interesate.

Toti ne datoram (macar in parte) succesul celorlalti.  De ce sa nu-I includem in genericul “NOI”?  Suntem oare speriati ca am putea sa pierdem gloria, faima, respectul?  Dimpotriva, prin nerecunoasterea contributiilor celorlalti, comitem crima de individualism.