Diferente “culturale”

Vorbim adesea de diferite stiluri de management sau leadership atasandu-le clar personalitatii sau preferintei, abilitatii sau capacitatii unui anume individ. Exista multe teste care isi propun sa arate doritorilor ce fel de leader sunt in conditii normale, obisnuite, septice.

Ce se poate spune insa de acelasi individ leader care are de obtinut performante cu diverse grupuri de oameni?  Sa presupunem ca leaderul isi schimba locul si are de “infruntat” o echipa noua ale carei cutume, legaturi, crezuri, aspiratii si comportamente sunt complet diferite de cele familiare si acceptabile leaderului.  Ce trebuie sa faca leaderul?  Unde anume trebuie sa accepte compromisuri?  Daca?

Dupa parerea mea, primul lucru de pe agenda este cunoasterea.  Observarea si evaluarea regulilor inpamantenite ale noii echipe.  Cat de frecvente, cat de profunde, cat de comune sunt aceste reguli?  Cat de ciudate sunt?  Care este motivul acestor comportamente?  Sunt ele impuse de un leader informal al echipei sau sunt reflectari ale mediului corporatist din jurul echipei?  Au vreun sens adanc de adaptare la mediu sau sunt pure protectii ale faimosului “asa e obiceiul locului”?

Apoi leaderul, in cunostinta de cauza, are de luat o decizie foarte importanta pentru viitorul lui personal si profesional dar si pentru sansele de succes ale echipei in ansamblu?  Cine cedeaza unde si cat?

In toate aceste procese de constientizare, evaluare si implementare a unor decizii de convietuire si de performanta ale binomului echipa+leader nu trebuie sa lipseasca ideea ca exista intotdeauna cauze si motive in spatele efectelor.  Pretutindeni si intotdeauna in lumea noastra omeneasca.

Nu cred ca poate exista performanta predictibila si sustenabila fara suportul motivatiei participantilor.  Iar motivatia este arma principala a oricarui leader care are o viziune panoramica si neindividualista.