Blamarea Păcătoasă

Am vrea să credem în libertatea noastră de a ne alege destinul – chiar dacă horoscoapele sunt atât de populare!  Până la urmă suntem bipezi dăruiți cu creier, opțiuni și decizii zilnice care modelează ce gândim și ce ne facem nouă și celorlalți.  Si totuși … acest simț al libertății de opțiune cu consecințele sale inerente dispare brusc atunci când eșuăm.  Atunci suntem rapizi în a concluziona că orice alți oameni sau alte lucruri sau împrejurări constituie singurele cauze în timp ce noi preferăm să ne ignorăm contribuția.

Uneori ne lingem rănile singuri în timp ce motivele și efectele ratării sunt învăluite într-o frustrare tăcută și solitară.  De cele mai multe ori însă imprăștiem cu vigoare povara emoțiilor, motivelor sau consecințelor eșecului asupra restului lumii.  Ne pricepem să recunoaștem rapid motivele externe (adevărate sau fabricate) pentru orice insucces.  E ușor și reconfortant să blamezi “universul minus eu”.  Poate că acest lucru ne salvează stima de sine și ne absolvă conștiința de judecata la rece sau poate că ne redresăm mai rapid dacă vina aparține lumii largi.

Prea adesea înșfăcăm o persoană sau un grup de persoane care se întâmplă să fie prin preajmă și îi transformăm în țapi ispășitori ce merită arderea pe rug.  Puternica dorință de a găsi un motiv palpabil al nereușitei noastre câștigă de obicei în lupta cu un plăpând sentiment de vină derivat din contribuția noastră, măcar și parțială, la problemă.

  •  Firma noastră nu are rezultele scontate?  De vină este bursa, acționarii hrăpăreți, angajații imperfecți, concurența sau guvernul.
  •  Echipa noastră a pierdut meciul?  De vină este arbitrul, spectatorii, stadionul sau antrenorul.
  •  Mașina noastră a fost lovită în accident?  De vină este celălalt șofer, drumul, indicatorul de drum sau vremea.
  •  Portofelul nostru e gol?  De vină este nenorocul, angajatorii sau guvernul.

point a fingerAvem tendința să arătăm cu degetul la practic oricine și orice e în preajmă.  Frustrarea noastră găsește o țintă ușoară dar de scurtă durată pentru apariția problemei.  Nu Noi suntem de vină!!  Noi am procedat corect așadar altcineva a greșit!

Dar această manevră este mioapă pentru că trebuie să admitem că de cele mai multe ori (nu întotdeauna!) problemele sau crizele prin care trecem sunt cauzate de acțiunea sau lipsa de acțiune, reacția sau lipsa de reacție, decizia sau lipsa de decizie.  Toate acestea ne aparțin.

Prin blamarea altora pentru eșecul nostru pierdem șansa de a ne analiza, de a ne implica decisiv în soluționare și de a ne îmbunătăți modul în care gândim, hotărâm și acționăm.  Si aceasta se numește responsabilitate.