Bătălia părerilor

Citeam recent, ca mulți alții, diverse relatări sau luări de poziție referitoare la subiecte fierbinți ale momentului din categoria acelor teme care au puterea și atracția de a aduce oameni în stradă.  Probabil nu sunt singura șocată de tonalitatea, frazarea și rigiditatea părerilor – a căror justețe sau valabilitate nu o discut.  În aceeași perioadă am audiat o explicație sociologică a empatiei și cumva alăturarea celor două influențe simultane m-a condus la concluzia că ne lipsește cronic empatia.

Dar de ce ar fi importantă empatia – acel ceva sentimental, pufos, abstract și lipsit de pragmatism?  Ce are ea de-a face cu tumultul străzii, cu gravitatea problemelor concrete sau chiar cu soluționarea tensiunilor între indivizi sau grupuri?

Simplu și pe scurt empatia ca principiu de comportament social este prezentă în practic toate culturile din cele mai vechi timpuri.  La noi expresia care sintetizează cel mai concret această noțiune este o regulă menționată în copilărie “Ce ție nu-ți place altuia nu face.”  Și ar trebui să ne-o aducem aminte de pe vremea când părinții ne dădeau această regulă de aur de bună purtare cu “ceilalți”.  Ca urmare empatia (cel puțin în starea normată de această regulă) ar face parte din acel rucsac cu care ne plimbăm prin viață, îndesată fiind pe vremea celor “7 ani de acasa”.

Și dacă empatia ne este întipărită în modelul de comportament dezirabil cum se face că aproape  zilnic ne lovim de lejeritatea cu care noi, adulții raționali, logici, imperturbabili, uităm de această componentă indispensabilă conviețuirii?  Din ce motive (psihologice sau sociologice) diferențele de opinie se transformă în baricade belicoase, asmuțite împotriva “celorlalți” și înțesate de epitete grobiene?

Probabil că sub barajul informațional oferit de mass media ne complacem în a alege între extreme și nu mai alocăm timp cunoașterii mai în detaliu a subiectului în sine de vreme ce el este tocat de comentatori care ne servesc deja concluzii ușor de înțeles și rapid de adoptat.  Ne este mai ușor să alegem între alb și negru pentru că griul este mai complicat. Dar o data aleasă “tabăra” nu ar fi oare util, social și rațional să ne aducem aminte de “Ce ție nu-ți place altuia nu face”? Și să ne putem exprima opiniile fără a le măcelari pe celelalte?  Cine știe?  Poate-poate aflăm ceva nou și valoros dacă lăsăm empatia să existe.

Pentru mine empatia nu mai este sentimentală, abstractă și nerealistă ci rațională, concretă și utilă.