Aur si moloz

Se vorbeste (doar!) despre criza valorilor.  De parca cineva, ceva, undeva, cumva ne poate salva si din aceasta aparent subtila criza care nu ne chinuie fatis.  Asta in timp ce crizele de tot felul – financiara, politica, sociala – ne invaluie intr-o manta rasucita de moloz.  E cenusiu peste tot si praful ne impaienjeneste mintea, logica si sensibilitatea.  Parem a fi pierduti intr-o furtuna de moloz care nu pare a se insenina prea curand.  Ne simtim debusolati si asteptam salvarea nedefinita.

Suntem asa de inglodati in praful invartejit inca nu mai vedem, auzim, gustam Valorile.  Acest cuvant abstract, utilizat frecvent de diversi, este totusi perceptibil prin personificarea sa de catre multi-putini oameni care inca se mai straduiesc sa fie Mai Buni.  Nu conteaza ca este vorba de sportivi sau artisti sau inventatori sau performeri in orice tip de activitate.  Important este ca ei mai exista printre noi si ne mai arata “drumul spre inalta societate” a valorilor.

In orice intreceri sportive, artistice sau stiintifice crezul concurentilor este de a demonstra ca sunt mai buni decat ceilalti.  In viata fara lupta cavalereasca pentru medalii, titluri sau diplome  meritorii contemporanii nostri incearca cu lovituri, zbierete sau piedici sa isi determine concetatenii sa piarda, sa cada, sa se distruga.  Ca un baros inmiit ce se pravaleste necontenit pe zidurile vietii si realizarilor celorlalti si le transforma in moloz.  Molozul ce uniformizeaza si statueaza incompetenta, derizoriul, penibilul si inutilul.

Noi, cei obisnuiti si banali, traim intr-o furtuna de moloz, simbolul prin excelenta al distrugerii – gri, prafos, hidos si chiar daunator sanatatii (mintale).  Si atunci cum oare ne permitem noi, mediocrii, sa evaluam (critic, bineinteles!) rezultatele castigatorilor merituosi?  De ce vrem sa distrugem podiumul altora in loc sa ni-l construim pe al nostru?

Ar trebui, pentru progresul nostru ca indivizi si societate, sa ne adunam eforturile la baza unei piramide umane pentru a ne sprijini varfurile.  Ar trebui sa ne indemnam pe noi insine si pe cei apropiati sa ne luam la intrecere pentru a fi mai buni decat altii.  Ar trebui sa ne incurajam copiii sa fie printre premiantii vietii, oricare drum si-ar alege in viata. Ar trebui sa construim, nu sa demolam.

Altminteri molozul celor multi va acoperi mereu stralucirea aurului celor putini.  Si salvarea tuturor va mai intarzia sa apara.